#cc9f53

Despre ce vorbeau Bill Clinton și Tony Robbins

 

La începuturile mele în ale antreprenoriatului, m-am apucat și eu să citesc ce citesc toți antreprenorii la început de drum. Cărți de dezvoltare personală. 

Și unul dintre autori, firește, a fost Tony Robbins. 

Și zicea el pe undeva, printre poveștile cu cina care le-a fost adusă acasă și l-a influențat major ulterior, cum l-a avut drept client personal pe nimeni altul decât pe Bill Clinton. 

De când am început să fac coaching holistic, pentru că asta e specializarea pe care mi-am ales-o, am constatat că majoritatea clienților mei vin cu probleme relativ simple. N-ai zice că ai avea nevoie să discuți cu cineva despre: 

“Nu fac sport regulat”

“Nu mănânc sănătos“

“Nu petrec suficient de mult timp cu copilul/ copiii”

“Nu reușesc să economisesc niciun ban“

“Mă simt copleșită și epuizată de multitudinea de lucruri de peste zi“

Nu de mult am avut o ședință de coaching cu o tipă la vreo 35 de ani care va avea luni o prezentare interdepartamentală cu vreo 500 de oameni dintr-o companie și problema ei e că ‘moare de frică’.

O altă tipă, din Hong Kong a trecut de la marketing la vânzări că s-au restructurat posturile. “Sunt extrem de frustrată că chiar dacă câștig bani aproape dublu, nu mă regăsesc deloc în noua postură’. 

Până acolo încât intr-una dintre sesiunile pe care le-am avut cu mentorul meu, l-am întrebat și eu “Băi nene, eu atrag doar clienți cu probleme de-astea ‘ușoare’?”

Că vorba maică-mii: “Extraordinar, dar ce, tu nu poți dragă să te organizezi? Trebuie să-ți spună nu-știu’-cine ce să faci cu viața ta?”

Evident că mentorul (ca și mama, de altfel) a început să râdă (cu poftă chiar). Dar râsul mentorului era unul serios și grav:) 

Între timp m-am convins și eu. Problemele ‘ușoare’ sunt de fapt cele mai grele. După o sesiune de coaching pe marginea oricărei probleme ‘ușoare’, ies la iveală niște lucruri din categoria ‘wow, super hard’. Cu mama e mai greu, pentru că e din categoria “I know it all”. N-ai cum cu această categorie. Nici Tony n-ar avea, crede-mă 🙂 

Mi-am amintit acum de Bill Clinton, citind despre interviul televizat dintre cei doi candidați la președinția SUA. Trump și Kamala. Nu știu care ar fi problema pe care ar dori să o discute cei doi într-o discuție personală cu Tony Robbins sau cu consilierul lor personal, for that matter (evident după încheierea alegerilor 🙂

Dar mă gândesc așa. Voi despre ce credeți că vorbea Bill Clinton cu Tony Robbins? Despre încălzirea globală? Despre securitatea frontierelor? Despre politica de sănătate a SUA? Despre războiul din Iugoslavia? Că ăsta era pe vremea lui.

Nuuu. Eu cred că vorbeau fix despre problemele personale ale lui Bill Clinton. Despre războiul personal al lui Clinton. Cum să rămână relevant în contextul pe care singur și l-a creat? În ce fel a contribuit la “fabulosul lui eșec” din punct de vedere economic, administrativ etc.

Cum îi afecta traiectoria politică? Care erau consecințele? Ce putea face să o rezolve? Pe ce sprijin putea să conteze? Cine putea fi ținut responsabil pentru a-l ajuta să pună în operă whatever plan de acțiune etc. Nu în teatrul de război de la mii de km depărtare. Ci în cel aflat chiar sub nasul lui, la Casa Albă.

Toți oamenii, la orice nivel, se confruntă cu probleme personale. Cu probleme ‘ușoare’. Care sunt cel mai aproape de piele. E foarte probabil că dacă nu le conștientizezi, nu le înțelegi cauza, nu te gândești la soluții, consecințele să fie dramatice pe termen lung.

Care este cea mai ‘ușoară’ problemă a ta acum?

#cc9f53

Featured Post

Telefon: + 40 727 730 497 
Email: contact@dianaignat.ro

O să-ți placă Newsletter-ul meu! Introdu-ți email-ul.

ABONARE