Dacă ești femeie, ai peste 35 de ani și folosești produse cosmetice, e foarte probabil să-ți fi cumpărat și tu o cremă de față care îți promite că te face să arăți cu 10 ani mai tânără. Și sigur ai fost curioasă să găsești o dovadă a acestei promisiuni destul de îndrăzneață, de altfel. Și citești beneficiile posibile și imposibile ale cremei. După doar maxim 1-2 săptămâni de aplicare. Și doar cât să-ți umbrească puțin din valul de entuziasm care te cuprinde instantaneu, găsești undeva mic de tot, mic mic mic, următorul enunț:
​
‘Conform unui studiu realizat pe un eșantion de 10 femei’.*
​
*La fel ca în termenii și condițiile dintr-un contract de credit, dar cine mai și stă să le citească și pe alea!

Nu știu pe tine, dar pe mine ‘dovezi’ de genul ăsta m-au pus întotdeauna pe gânduri. 

Lingvistul Noam Chomsky spunea că ignoranța noastră poate fi împărțită în probleme și mistere. 


Când te confrunți cu o p r o b l e m ă, este posibil să nu știi soluția acesteia, dar ai o perspectivă, un motiv de cercetare și de studiu și o idee despre ceea ce cauți.

Când te confrunți cu un m i s t e r, însă, nu poți decât să îl privești cu mirare și nedumerire, neștiind ce explicație i-ai putea da. 

Când m-am înscris la școala de coaching, am aflat că pentru a fi un bun coach, trebuie să stăpânești teorii și concepte din filosofie, psihologie, business, sport etc. 

Și m-am gândit așa. 

Fi l o s o f i e am studiat la școală și este o disciplină pe care o iubesc în continuare. 

B u s i n e s s am făcut peste 20 de ani în corporații de renume. Lucrez pe cont propriu de vreo 7 ani. Ceva ceva s-o fi lipit de mine, mi-am zis eu.

S p o r t fac de la 6 ani. Am și fost selectată pentru lotul olimpic la volei dar nu m-au lăsat ai mei să merg (‘e în alt oraș, pune tu mâna pe carte, lasă voleiul’). Acum merg la sală de 3-4 ori pe săptămână. Iubesc sportul pentru tot ceea ce reprezintă el. Este parte integrantă din stilul meu de viață. 

Dar p s i h o l o g i e? 

Păi asta e bifată by default, m-am gândit eu.
​
“N U  T O A T Ă  L U M E A  Ș T I E  P S I H O L O G I E?”

Dar era o întrebare care nu-mi dădea pace. Cum să vinzi creme (nici nu contează cât costă), să pui o promisiune cosmic de ridicolă și să zici aduci drept ‘dovada’ un studiu pe un eșantion reprezentativ de 10 persoane. Say what?

M-a pus întotdeauna pe gânduri tot ce este ușor, rapid, garantat, secret, limitat, făcut special pentru tine, acum ori niciodată. 

M-am întrebat întotdeauna de ce în toate celelalte discipline, lucrurile cer efort, pasiune, perseverență, determinare etc, iar în psihologie, lucrurile sunt folosite cu foarte mare ușurință că vin ‘cu ușurință’.

Am început să desțelenesc misterul doar după ce am început să studiez (și să înțeleg) cu ce se mănâncă psihologia ca știință.
Am descoperit că de fapt nimic nu vine ‘cu ușurință‘ nici în psihologie. Fix la fel ca și în filosofie, ca și în business, ca și în sport, ca și în toate științele de altfel, totul e greu și în psihologie. De fapt, în psihologie e infinit mai greu. Știm cât de cât cum funcționează corpul uman. Dar cum funcționează mintea face parte (încă) din categoria problemelor umilitor de dificile. Gândește-te doar că al nostru corp fizic e mic copil în ce privește complexitatea, dacă e să facem o comparație cu mintea.

De pildă, ieri dimineață, la sport, instructorul zicea într-una, de am zis că mă și dau jos de pe bicicleta aia să-i dau vreuna.
​
“Mai adaugă intensitate.”
“Trebuie să fie greu, altfel pierzi timpul.”
“Perseverează dacă vrei rezultate.”

Toate cele 3 îndemnuri de mai sus se aplică la toate științele vieții (de la biologie, la toate disciplinele legate de sănătate) și la toate științele fizice (care studiază cum se comportă materia). 

De ce în psihologie ar fi altfel? 

Am fost puțin dezamăgită, recunosc. M-am gândit și eu că am găsit în sfârșit o treabă ușoară, când de fapt am dat, la o privire mai în adâncime, de, poate, cea mai dificilă și mai complexă știință. Am dat de cuiul lui Pepelea. O știință care are cele mai multe probleme nerezolvate. O știință tânără ale cărei preocupări aproape că se încadrează în totalitate la capitolul ‘mistere’, cum ar spune Chomsky. Nu crezi? Întreabă cel mai tare psiholog (care face parte dintr-un for științific recunoscut și validat la nivel internațional) cum funcționează mintea umană și vezi ce îți răspunde. 

La fel ca toată lumea și eu intuiam ‘cu ce se mănâncă’ psihologia. Pot (tot intuitiv) să-mi dau cu părerea despre anumite lucruri. Pot să-ți zic câte-n lună și în stele. Pot să citez și câțiva prieteni care să mă susțină. Dezinteresat și sincer. Sigur găsesc un eșantion de 3 persoane. Dar atât. 
​
Am rămas și eu mută de uimire să constat că majoritatea psihologilor lucrează după folclor, ‘bun simț’, discuții colocviale, studii de caz, testimoniale și alte instrumente care n-au nici cea mai mică legătură cu știința. 

Poate că nici tu nu te-ai născut știind care este diferența dintre șisturi bituminoase și roci vulcanice și te uiți cu mare admirație la un geolog care îți povestește cu pasiune despre chestiile astea. Dar dar nu același lucru se întâmplă despre un psiholog care îți povestește despre inteligență, anxietate sau depresie. 

Te uiți la el cu suspiciune. Pentru că ‘tu știi’.​​
​
Păi nu știi tu ce este inteligența, de pildă? Nu ai auzit tu termenul ăsta de mii de ori, de mic copil?
​​
Adevărul e că nu. Nu știi. Nici eu nu știam.

Nu știm mai nimic despre aceste concepte din perspectivă științifică.  Adică dintr-o perspectivă care ne poate fi utilă cu adevărat. Util, adică să te ajute să rezolvi o problemă.  

“Deși această atitudine intuitivă pare rezonabilă la suprafață, ea este un obstacol uriaș în calea oricărui progres științific în înțelegerea comportamentului uman și este cauza multor confuzii publice despre psihologie.”, Keith Stanovich

​​
Acest infam și arogant “E U  Ș T I U“ ne împiedică în fapt să ne definim și să ne soluționăm probleme dintre cele mai simple, la cele mai complexe!
​​
Eu sunt total de acord cu K. Stanovich și încerc să-mi scot din vocabular acest “E U  Ș T I U“. 

Gândește-te la ‘inteligență’. Cum ai defini-o? 

‘S-a descurcat prin viață’?  
‘Are peste 140 la nu știu ce test (obscur) de inteligență’?
‘A făcut bani, deci sigur nu e prost (dacă a făcut atâția bani, nu?)’ etc?

Sunt doar câteva exemple colocviale.

Ehhh, compară acum cu definiția științifică: ‘Prima componentă principală de analiză factorială a unui eșantion mare de sarcini cognitive’. 

Well, sună total un diferit, nu? Cumva de pe altă lume. Dar asta este definiția inteligenței din punct de vedere științific (știu, și eu am citit-o de două ori).

Dar dacă vorbim de gravitație, de pildă. Toată lumea este de acord cu faptul că gravitația este un fenomen studiat de mulți ani de către fizicieni. Dar, believe it or not, nimeni până la această dată nu a fost în măsură să dea o definiție exactă a gravitației.

Nimeni nu știe care este semnificația reală a cuvântului g r a v i t a ț i e!
Nimeni nu știe care este sensul adiacent asociat g r a v i t a ț i e i, dacă există așa ceva! 
Nimeni nu știe, de fapt, ce înseamnă chiar și să vorbești despre g r a v i t a ț i e!

Majoritatea oamenilor, oameni de știință sau profani, ar recunoaște că aceste întrebări necesită cunoașterea naturii la modul absolut și că teoriile actuale din științele fizicii pur și simplu nu pot oferi răspunsuri la întrebări de acest tip!

Oricine este familiarizat cu progresul științei fizicii din ultimele câteva secole va recunoaște că gravitația este o construcție teoretică de o mare complexitate. Relațiile sale conceptuale și operaționale sunt în permanență într-o continuă dinamică și schimbare. 

Fizica, în sine, ca disciplină științifică nu are de suferit câtuși de puțin din cauza acestei limitări cât se poate de obiective. Toată lumea admite că este firesc să fie așa.

Newton însuși considera că teoria gravitației are ceva săcâitor. De exemplu, termenul de „acțiune la distanță” caracteristic gravitației, era ceva pe care nu-l putea defini și prin urmare Newton ocolea răspunsul la astfel de întrebări . . . 
​​
Nimeni nu se așteaptă la răspunsuri definitive și absolute în nicio disciplină științifică! Mai puțin în psihologie!

De la Newton încoace, fizica i-a urmat exemplul. Fizicienii nu fac nicio încercare de a explica de ce lucrurile se supun legilor electromagnetismului sau gravitației. Le iau ca atare! Așa că chiar și în fizică există concepte care sunt încadrate la capitolul mistere.

​​​Care nu sunt rezolvabile și atunci, un om inteligent nu-și bate capul cu ele. Le lasă deoparte. Sunt mistere și atât. 

Ehhh, dar înlocuiește cuvântul ‘gravitație’, cu ‘inteligență’ în fiecare dintre întrebările anterioare și lucrurile se schimbă instantaneu. 

Dintr-o dată, se produce un ditai miracolul.

​​Acum întrebările sunt impregnate cu un mare și parcă ultimativ sens. Ele imploră literalmente un răspuns final.

“Cum, nu știeeeee? Mvaaaai”
“Ei bine, nu, nu știe. Nimeni nu știe.”​

​​​​Atunci când un psiholog dă același răspuns ca și fizicianul – și anume că inteligența este un concept complex care își trage semnificația din acțiunile folosite pentru a o măsura și din relațiile sale teoretice cu alte construcții – acel psiholog este decăzut de la rangul de intelectual și acuzat că evită de fapt adevăratele probleme.
​​
Un psiholog nu poate declara public că ‘nu știe‘. El, conform opiniei publice, trebuie să aibă toate răspunsurile. 

Dar și în psihologie, ca și în celelalte domenii, este normal să nu avem toate răspunsurile. Este normal ca unele fenomene și concepte să rămână la capitolul mistere.

Ce are în comun Pure Coaching-ul cu știința?

Ambele admit că nu au toate răspunsurile.

Dar ce înseamnă Pure Coaching?

Înseamnă un proces care te ajută să-ți rezolvi o problemă sau un obiectiv personal sau profesional. 
​
Mai exact, Pure Coaching-ul constă în:
​

• Setarea obiectivului și a rezultatului dorit
• Clarificarea situației curente și a decalajului față de rezultat
• Ce trebuie să înveți
• Planul de acțiune și angajementul de a-l aplica
• Responsabilitatea

În tot acest proces, un coach este alături de tine. Un coach dispune de toate instrumentele necesare ca tu să reușești:
 

• Te ascultă activ (tu, clientul, vorbești 80% din timp), manifestând empatie, curiozitate, flexibilitate 
• Îți pune întrebări pentru ca tu să explorezi mai adânc natura problemei tale
• Te susține să ajungi la un rezultat, are încredere că vei reuși 
• Te responsabilizează dar nu îți dă soluții și metode testate și nici sfaturi, chiar dacă este expert în zona financiară, de exemplu, și tu ai o problemă de ordin financiar 

Un coach este asemenea unui antrenor de sport. 
​
Te provoacă în permanență să îți depășești limitele, cu riscul să te dai jos de pe bicicletă și să îl bați. Dacă ai noroc și e amuzant, ar trebui să vă și distrați la greu. Asta e o parte importantă! Nu o neglija!
​ 
Pure Coachingul este o activitate creativă care seamănă cu multe alte activități creatoare ale minții umane. Ești provocat să devii om de știință. Lucrezi cu instrumentarul specific al unui om de știință.
​
Pure Coaching-ul te provoacă  te provoacă să gândești! 

Eu cred că este un proces de trecere de la nivel macro la nivel micro, individual a propriei noastre existențe.​
​
Iar sursa acestui adevăr este problema în sine pe care vrei să o rezolvi. Este precum un experiment. Formulezi un plan de acțiune, bazat pe indicii din propria ta experiență. Este nevoie de imaginație și de creativitate, este nevoie să fii în permanență stimulat. Vei ajunge să-ți creionezi propriile modele, unele simple, altele mai complexe. Pe parcurs vezi poate că e nevoie să ajustezi, poate chiar să schimbi, dar toate acestea te ajută să îți crești încrederea în tine.

Și știi cum e chestia asta făcută împreună cu o mână de femei?
​
P U R Ă  N E B U N I E!
​
Urmează detalii!  Stay tuned! 

Cu bine,

Diana

Sunt Diana Ignat, fondatoarea Programului de Coaching “Real Women Love Real Money”. Programul “Real Women Love Real Money” are la bază conceptul Mai Puțin Înseamnă Mai Mult și este construit sub forma unui dialog prin care tu îți explorezi problemele cele mai arzătoare, identificând obstacolele, resursele și soluțiile pentru a ajunge la rezultatele pe care ți le dorești. Creezi astfel spațiu pentru a te putea dedica cu adevărat lucrurilor importante pentru tine.