A spune unui om inteligent să se schimbe, e o pierdere de timp
“Ce faci tu, mai exact?”, m-a întrebat la saună, o minunată doamnă pe care am cunoscut-o recent.
“Ajut femeile să-și definească provocările, să-și înțeleagă situația actuală reală versus cea pe care și-ar dori-o. Și ce să facă să ajungă acolo unde vor.”
“Aaaa, serios? Și faci școală pentru asta? Există o academie pentru asta? Înveți asta de la profesori adevărați?”, mă întreabă ea amuzată.
“Păi eu fac chestia asta de una singură”, îmi zice zâmbind neîncrezătoare.
Fix așa credeam și eu acum câțiva ani. Ba mai mult, aș fi zis că nu am auzit de o prostie mai mare decât să vorbești cu cineva despre provocările tale, obiectivele tale și cum ai putea să le depășești. Cineva care să te ajute să-ți schimbi perspectiva. Să te uiți la problemă dintr-un alt unghi.
Să-ți spună altcineva, o necunoscută, ce și cum să faci.
Dar ce, tu nu știi?
Ei bine, nuuu. Nu doar că nu știi, dar nici dacă ai știi, nu ai putea să faci asta de una singură. Nu poți.
De ce?
Pentru că nu te poți baza pe creierul tău să ia cele mai bune decizii pentru tine. În fapt, creierul tău va face totuși ceva bine. Îți va crea cea mai mare confuzie din căpșor atunci când, de una singură, încerci să-ți pui ordine în gânduri.
Auto-reflecția poate duce la alegerea unei opțiuni pentru o anumită acțiune. Dar cel mai adesea nu te va duce dincolo de granițele poveștilor care-ți definesc percepția asupra realității și identitatea ta, în cele din urmă.
Știi povestea cu cei care câștigă milioane la loto. Subconștientul lor face tot posibilul să-i ducă înapoi la starea de dinainte. La situația cu care ei sunt familiari. Același mecanism definește și regretul care survine imediat luării unei decizii. Ca atunci când faci un shopping trăznet și ajungi cu sacoșele acasă și te întrebi “Doamne, ce-o fi fost în capul meu?” E un soi de terapie care nu (prea) funcționează. Deși, uneori, pentru acea satisfacție de moment cel puțin, eu zic că merită din când în când.
Dar chiar și atunci când știi că prietenul tău, creierul, te împiedică să acționezi în propriul tău interes, este dificil să faci coaching de una singură. Tu cu tine.
Să fii propriul tău analist. Obiectiv, imparțial, grijuliu, benefic, optimist, atent, empatic etc.
Pentru că îți este aproape imposibil să te detașezi de emoțiile tale. Emoții atașate situației respective.
Gândește-te un pic:
Obiectivul tău cel mai important la momentul ăsta are sau nu atașate emoții (foarte) puternice?
Desigur că prietenul tău, creierul, te va păcăli făcându-te să crezi că gândirea ta este extrem de obiectivă, că dacă tu nu știi, atunci cine să știe? Ei bine, în realitate, nu există nimic mai departe de adevăr.
Mark Leary spunea într-un articol “Când să fii sceptic cu tine însuți”:
“Lumea reală și interpretarea ei sunt contopite atât de tare că foarte rar realizăm cât de mult percepțiile noastre cu privire la realitate sunt pictate de credințele noastre, percepțiile personale, perspectivele și experiențele de viață.“
Indiferent cât de mult îți dorești ceva, nu poți separa versiunea curentă pe care creierul tău o are asupra realității de altceva. Altceva diferit, care ar fi posibil, și care ar fi extrem de benefic pentru tine.
Ca să vezi lumea și ca să te vezi pe tine în mod diferit, ai nevoie de ajutor ca să extragi din poveștile care-ți definesc perspectiva, după ce le examinezi atent, ceea ce anume e nevoie să schimbi, să anulezi, să reinterpretezi, să ajustezi, să transformi.
Nu poți face asta de unul singur.
Încercările tale de contemplare obiectivă nu fac decât să îmboldească creierul să opună rezistență. Pentru că majoritatea concluziilor la care el ajunge, presupun acțiuni cu care el nu este confortabil. Acțiuni pe care nu le-a mai făcut până atunci. Acțiuni pe care nici măcar nu le-a luat în considerare vreodată.
Neurocercerătorul Michael Gazzaniga spune că devenim prizonierii unui proces de gândire automatizat și ne păcălim singuri că gândirea noastră ne împinge la acțiuni conștiente și intenționate.
Când știi asta? Că te păcălești singură?
Atunci când te simți confortabilă. În acel moment, te-ai împotmolit.
Gazzaniga spune că atunci când ai un disruptor de gândire extern – cineva care reflectează asupra cuvintelor tale, emoțiilor tale, contradicțiilor tale și, în general, asupra a ceea ce pare a fi sursa ezitărilor tale – te poți detașa așa încât să-ți poți vedea poveștile ca pe un film pe care-l poți observa și analiza.
Un disruptor din ăsta extern al gândirii tale nu-ți spune să gândești diferit. În niciun caz.
El doar îți întrerupe șirul gândurilor prin:
Rezultatul este întreruperea sistemului de operare după care-ți funcționează creierul, cu scopul de a-ți permite să decizi cu adevărat, în mod conștient și intenționat, ce este cel mai bine pentru tine în acest acest moment.
Asta este un coach. Un întreruptor priceput al gândirii tale.
Utilizând o abordare științifică, el pătrunde cu măiestrie prin granițele poveștilor tale.
Perspectivele și dilemele cu care te confrunți, se lărgesc. Apar noi opțiuni. Alegerea pe care ai fi vrut să o faci de mult timp începe să prindă contur. Să strălucească.
În loc să simți că se va termina prost, că vei fi un loser dacă renunți la credințele tale de până acum, vezi dintr-o dată ce ai de câștigat.
John Dewey, reformator educațional spunea:
“A provoca oamenii să se gândească la modul cum gândesc este singurul și cel mai puternic antidot la credințele eronate și la gândirea automată, bazată pe autopilot.”
Realitatea este uneori copleșitoare, dar atunci când un coach sparge granițele tiparelor tale de gândire, ies la iveală opțiuni noi care-ți influențează deciziile, acțiunile și viața.
Dewey spune că cei mai inteligenți oameni au cea mai mare nevoie de ajutor să reflecteze la modul în care gândesc.
Oamenii inteligenți au întotdeauna cele mai bune explicații. Ei cred în motivele lor din tot sufletul. Își protejează opiniile ca și când acestea au în spate fapte solide.
A spune unui om inteligent să se schimbe, e o pierdere de timp.
Dar utilizând reflecții puternice și întrebări explorative poți face ca oamenii inteligenți să-și interogheze propria gândire.
Sunt Diana Ignat, fondatoarea Programului Real Women Love Real Money. În calitate de mamă, antreprenor, proprietar de imobile și investitor, sunt extrem de fericită să împărtășesc aceste cunoștințe cu tine. Programul Real Women Love Real Money are la bază conceptul Mai Puțin Înseamnă Mai Mult și este construit ca suport pentru toate femeile ambițioase și ocupate care doresc să creeze abundență de durată. Programul îmbină o consiliere financiară sistemică, pornind de la obiective personale și culminând cu obținerea de venituri pasive. Creezi astfel spațiu pentru a te putea dedica cu adevărat lucrurilor importante pentru tine.
Featured Post