Dacă ești ca majoritatea dintre noi, femeile, probabil că te-ai confruntat și tu cu o inabilitate. Un handicap chiar.

Nouă femeilor, ne lipsește abilitatea de negociere, de a nu știi să ne vindem, de a nu știi să cerem ceea ce merităm.

Probabil că te întrebi care e legătura dintre abilitatea de negociere și vânzare pe de o parte, și valoare, așa-i?

Abilitatea de negociere și vânzare te ajută să înțelegi ce înseamnă valoarea.

Valoarea, în general. Valoarea ta, în particular.

Eleanor Blayney menționează în cartea ei “Valoarea femeilor, Dezvoltă-ți Încrederea Financiară”, faptul că femeile încă câștigă doar 77 de cenți la fiecare dolar pe care îl câștigă bărbații.

Ea afirmă că diferența se poate datora în mare parte faptului că bărbații se simt mult mai confortabil să ceară ceea ce valorează decât femeile.

În timp ce citeam articolul, mi-a venit în minte o amintire despre prima dată când m-am lovit de situația de a cere mai mult:

La un moment dat, aveam vreo 28 de ani, cred, am fost recrutată pentru o poziție mai bună decât cea prezentă, de către o companie concurentă. Înainte de a mă prezenta la interviu, m-am consultat, firesc, cu fostul meu soț care lucra și el în business.

Îmi plăcea la nebunie jobul actual, compania era una la care majoritatea tinerelor de vârsta mea visau să ajungă. Nu prea eram convinsă că vreau să fac schimbarea. De fapt, nu aș fi făcut-o deloc. “Ce ai de pierdut?” m-a întrebat el.

Astfel consiliată, m-am prezentat la interviu.

Am avut o discuție cu directorul general. Pierduseră leadership-ul, cota de piață la categoria strategică a business-ului lor, în favoarea companiei la care eu lucram.

Provocarea era simplă: să redevină lideri de piață pe categoria respectivă în maxim un an de zile.

Mi-au făcut o propunere de salariu care era cu vreo 30% mai mare decât salariul meu actual.

M-am dus acasă cu aceste date. Fostul meu soț m-a sfătuit să cer cu 50% mult. Ioooi. Mi s-a părut indecent de mult. Astfel de discuții, ca orice discuții despre bani, mi se păreau tabu, jenante, stânjenitoare. Le-aș fi evitat cu dragă inimă. 

La următorul interviu, după ce mi s-a prezentat întreaga echipă comercială, am revenit din nou în biroul directorului general pentru partea cu discuția discuțiilor. Salariul.

Transpirată toată, roșie ca racul în obraji și uitându-mă insistent pe geam ca și când tocmai treceau niște avioane de luptă într-o spectaculoasă paradă aeriană, evitându-i privirea, i-am spus care erau pretențiile mele salariale.

În momentul în care am terminat de pronunțat cifra, mi s-a părut incredibil că nu se despică în două mocheta de sub fotoliul în care stăteam, țeapănă și rigidă, să mă înghită.

Mi-a spus că urma să discute cu cei de la hub-ul regional și că urma să revină.

Am plecat repede de acolo (cred că am alergat până la ușă) și nu mică mi-a fost mirarea când m-a sunat mai pe seară să mă întrebe dacă peste 2 zile era ok cu mine să iau avionul la Viena.

Preferau ziua respectivă pentru că era o zi liberă acolo, nu mai știu e sărbătoare legală și avem astfel mai mult timp de discuții cu viitorii mei șefi.

Wow. Really? Asta a fost marea negociere?Asta a fost tot?

Și eu m-am perpelit mirându-mă în continuu de îndrăzneala pe care am putut s-o am.

Nu cred că au regretat nicio clipă alegerea făcută. După 6 luni, obiectivul pentru care mă angajaseră a fost îndeplinit. Redevenisem lideri de piață. Detașat.

De câte ori crezi că ai fi putut cere o mărire de salariu dar nu ai făcut-o?

Nu poți cere ceea ce ți se cuvine fără a înțelege valoarea. O dată ce înțelegi valoarea, nu te vei mai vinde ieftin. Nici nu vei mai cumpăra lucruri ieftine, fie că sunt pantofi, concedii, o companie nepotrivită a cuiva, un produs în care-ți investești banii etc. Vei cumpăra mai puțin și mai de calitate.

Vei înțelege cât de important este să alegi calitatea.

Nu-ți vei mai vinde cel mai prețios activ, timpul, în schimbul unui salariu ‘fair’ oferit de un angajator care zâmbește satisfăcut de raportul asimetric între valoarea oferită (de tine) și recompensa primită (de la el).  

Dezvoltându-ți abilitatea de negociere și vânzare, fie că vorbim de serviciile tale, de cunoștințele tale, de produsele în care tu investești, îți vei mări automat veniturile în corelație cu valoarea pe care tu o oferi în schimb.

Nu va mai fi nevoie să întinzi de 500 ron, și ăia împrumutați, până la salariu. Și nici să-ți pierzi nopțile în manevre vrăjitorești la bursă. Deși pe termen scurt pot funcționa, mai ales prima. Îți spun din proprie experiență.

Acele momente de frică teribilă pe care le simți cerându-ți drepturile, te împuternicesc teribil și îți dau puterea de a vorbi în numele tău.

Sunt momentele în care ceri ceea ce meriți.

Este de fapt vocea ta lăuntrică ce te îndeamnă să te prețuiești.

Mi-am dat seama că, în general, dacă nu ceri, nu vei primi.

Nimeni nu te va prețui dacă nu te prețuiești pe tine însuți și dacă nu ești dispusă să iei atitudine.

Să nu crezi că e ușor. Am învățat, de asemenea, că a cere ceea ce valorez este înfricoșător de fiecare dată.

Și totuși, teama pe care o simt atunci când cer mai mulți bani sau orice altceva, nu mai este suficientă pentru a mă împiedica să o fac, pentru că sentimentul de putere autentică și profundă de cealaltă parte a acelei frici merită de fiecare dată.

Da, și banii în plus în contul meu bancar sunt frumoși, dar pălesc în comparație cu sentimentul profund de valoare personală care crește de fiecare dată când negociez în numele meu.

Sunt Diana Ignat, fondatoarea Programului Real Women Love Real Money.  În calitate de mamă, antreprenor, proprietar de imobile și investitor, sunt extrem de fericită să împărtășesc aceste cunoștințe cu tine. Programul Real Women Love Real Money are la bază conceptul Mai Puțin Înseamnă Mai Mult și este construit ca suport pentru toate femeile ambițioase și ocupate care doresc să creeze abundență de durată. Programul îmbină o consiliere financiară sistemică, pornind de la obiective personale și culminând cu obținerea de venituri pasive. Creezi astfel spațiu pentru a te putea dedica cu adevărat lucrurilor importante pentru tine.